Peisajului cultural minier din Roşia Montană ar putea intra în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2018, dacă se va ”merge pe procedura de urgență” sau în 2019 dacă se va alege ”varianta de procedură normală”, a declarat, vineri, la Alba Iulia, secretarul de stat în Ministerul Culturii, Oana Bogdan.

Oana Bogdan a participat, zilele trecute, la o ședință tehnică cu Directorul General al Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO, Mechtild Rössler, și a primit îndrumări pentru dosarele de nominalizare care vor ajunge la UNESCO în viitorul apropiat, între care și cel privind Roșia Montană.

”Există varianta în care se merge pe procedura de urgență, asta s-ar încheia în 2018, dacă totul merge bine. Există un comitet de experți de la UNESCO care decid. Se fac misiuni, e un proces îndelungat și mai există varianta de procedură normală, care cred că durează un an în plus, e mai lentă”, a spus Oana Bogdan, la Alba Iulia, la finalul unei expoziții de restaurare, fiind întrebată de jurnaliști despre acest subiect.

Ea a adăugat că Roșia Montană ar putea intra în procedura de urgență, spre deosebire de Centrul Vechi al municipiului Sibiu sau Ansamblul de la Târgu Jiu, deoarece ”există o presiune de natură economică” și pericol ca ”acest sit să fie distrus”.

Oana Bogdan a adăugat că nu există șanse mari ca dosarul Roșiei Montane să fie respins, iar peisajului cultural minier să nu fie inclus în patrimoniu, însă a precizat că aceasta e o opinie personală.

”Ce e valoros acolo? Peisajul e frumos. Ai Galeriile Romane, locul acela e într-adevăr incredibil, dar e mai mult de atât, e acea tipologie de locuire, sunt acele case cu soclu de piatră, sunt acele șanțuri pe care curgea nisipul cu aur, sunt acele drumuri care acum nu mai sunt vizibile, drumurile aurului, felul în care sunt puse casele în peisaj. Este ceva extraordinar”, a spus Oana Bogdan.

Ea a subliniat că Roșia Montană respectă criteriul unicității.

”Eu cred că Roșia Montană stă pe o mină de aur și asta e o metaforă. Nu mă refer la aur, la metal, mina de aur e biodiversitatea, valoarea ecologică, culturală a peisajului, toate activitățile umane care s-au desfășurat acolo de-a lungul timpului. Eu sunt fascinată”, a spus Oana Bogdan, precizând că a vizitat localitatea.

Roşia Montană a fost propusă, în februarie 2016, de Ministerul Culturii pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

„Roşia Montană a fost cel mai activ centru minier al Munţilor Apuseni, începând de la primele exploatări, din Epoca Bronzului, continuând în Antichitate şi perioada medievală, în Epoca Modernă şi până în trecutul recent. Mineritul tradiţional, bazat pe iniţiativa familiilor şi a micilor asociaţii de mineri, s-a încheiat odată cu naţionalizarea, în 1948, fiind urmat de o altă formă de minerit, industrial, la scară mare, încheiat în 2006. La Roşia Montană avem de a face, aşadar, cu unul dintre cele mai longevive situri miniere tradiţionale cunoscute în ziua de azi. Anduranţa sa particulară se reflectă într-o interconectare sistematică şi profundă între fundalul natural şi fenomenele culturale – din adâncul munţilor şi până la suprafaţă, de la morfologia peisajului şi până la flora şi fauna locului şi la comunităţile umane locale, totul poartă amprenta interacţiunii semnificative dintre om şi mediul natural, care a generat unul dintre cele mai bogate şi spectaculoase peisaje culturale ale României, semnificativ în context global”, a spus Ministerul Culturii.

Potrivit Ministerului Culturii, atributele definitorii ale sitului sunt galeriile miniere – de exploatare, de asistenţă, de aerisire şi de evacuare a apei – excavate începând din perioada romană şi continuate în perioada medievală şi modernă, peisajul roman de suprafaţă, peisajul industrial istoric, şi târgul minier Roşia Montană. Galeriile săpate în masivele muntoase din jurul localităţii însumează mai mult de 80 de kilometri din care 7 kilometri datează din Antichitate, alcătuind cel mai vast şi mai important sistem de exploatare minieră cunoscut din lumea romană, precizează Ministerul Culturii.

Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS