Rămâi conectat

Actualitate

Uraniul moților din Apuseni și fabricarea primelor bombe nucleare

Publicat

în

nuclear-explosionS-a făcut mult tam-tam în ultimii ani despre aurul moţilor şi proiectul Roşia Montană, dar s-a trecut şi se trece sub tăcere absolută faptul că în Munţii Apuseni există şi un alt zăcământ mult mai valoros, mai important şi mai strategic decât aurul sau cuprul. Este vorba despre zăcămintele de uraniu, metal extrem de preţios, mai ales în producţia bombelor atomice.

Acestui subiect delicat, secret şi secretos, i-a dedicat o carte intitulată „Uraniul primelor bombe” domnul ing. Ioan Costea, moţ din spiţa marilor eroi ai neamului, care, ca inginer silvic, a lucrat în pădurile şi păşunile a şase comune (Horea, Albac, Scărişoara, Gârda, Vadu Moţilor şi Beliş), unde, pe lângă profesie, şi-a exercitat şi vocaţia de scormonitor al trecutului, pasionat mai ales de cunoaşterea rezistenţei anticomuniste a moţilor, a partizanilor şi legionarilor, care au luptat în speranţa dezrobirii de comunism.

Tot căutând însă prin munţii moţilor după comuniştii şi eroii rezistenţei, ca şi după informaţii oficiale care să arate că sovieticii au început exploatarea uraniului românesc imediat după 23 august 1944, sau măcar înainte de 1949, când a fost detonată prima bombă sovietică, nu mare i-a fost mirarea să descopere că, de fapt, Hitler a fost primul care a început exploatarea uraniului în Munţii Apuseni. Acest lucru încearcă, şi după părerea noastră reuşeşte să-l demonstreze autorul în cartea sa, o carte grea, valoroasă, deosebită, nici de ştiinţă, nici de istorie, ci una de concluzii, cum o şi consideră. Dar, ca să existe nişte concluzii, sunt absolut necesare şi câteva premise, indicii pe baza cărora să se poată face analize, raţionamente şi deducţii, să se poată trage astfel concluzii certe şi nu doar nişte simple speculaţii. Aşa că domnul ing. Ioan Costea s-a documentat cu atenție, din cel puţin 4 surse, înainte de a formula o concluzie şi de a fi convins că naziştii au exploatat uraniul şi că au obţinut uraniu îmbunătăţit jefuit apoi de americani şi sovietici ca să facă bombele atomice. Este vorba în primul rând de cartea istoricului german Reiner Karlsch, care a publicat în lucrarea sa „Bomba lui Hitler” o mulţime de indicii ce ar putea conduce la concluzia că naziştii au avut la dispoziţie un fel de arme nucleare. Ei au şi experimentat de două ori acele arme, în octombrie 1944 şi în 3 martie 1945, iar în perioada 14 aprilie – 8 mai 1945 au fost ucişi pe Oder aproape 300.000 de soldaţi sovietici, astfel că unii istorici susţin că şi atunci a fost folosită un fel de bombă nucleară.

Există, de asemenea, opinii tot mai documentate care susţin că şi Little Boy, prima bombă americană, ar fi fost o fabricaţie integral germană. Or, dacă naziştii ar fi deţinut arma nucleară, ar fi trebuit să existe şi exploatări naziste pentru uraniu. Şi aceste exploatări au fost tocmai în Munţii Apuseni, mai exact în Biharia, la Ştei-Băiţa. Zăcămintele de uraniu de aici ar fi fost descoperite de către aviatorii germani care, prin 1937-1938, survolând perimetrul munţilor Biharia, Arieşeni, Băiţa, Plai, Ştei, Avram Iancu, au observat o ciudăţenie emanometrică, adică o scădere de presiune şi o developare a filmelor, fapt ce i-a determinat să facă o cercetare geologică a zonei cu aparatură modernă pentru acea vreme (contorul Geiger-Muller) şi au instalat inclusiv 40 de sonde în întreaga zonă, întocmind o hartă amănunţită a perimetrului.

Mulţi dintre localnici, şi mai ales urmaşii acestora, povestesc că au luat parte la asemenea măsurători, de la care s-au obţinut informaţii certe că aparatura şi hărţile erau nemţeşti şi că, odată ajunşi în zona Biharia, toate aparatele s-au ars din cauza concentraţiei mari de uraniu, povesteşte unul din martorii cu care a stat de vorbă autorul cărţii. Ce exploatau nemţii? „Un fel de praf de puşcă care-i mai scump ca aurul, iar o mână de praf de puşcă de Băiţa făcea cât patru mâini de aur”, potrivit relatărilor şi mărturiilor culese de la oamenii locului şi urmaşii acelora care au lucrat acolo. Uraniul care a fost obţinut de la acele prospecţiuni, explorări şi exploatări, a fost ambalat într-un fel de caserole de plumb, de raniţe placate cu plumb pentru a preveni iradierea, care erau transportate la Brad, de unde apoi erau preluate de agenţii SS şi expediate la laboratoarele din Germania. Pentru a înlesni transportul şi a-l face la scară cât de cât industrială, nemţii au construit noi tronsoane ale drumului Avram Iancu – Bulzeşti – Baia de Criş, şi au început şi finalizat o parte a căii ferate Brad – Deva, o adevărată megastructură dotată cu viaducte spectaculoase şi cu tunele cum numai nemţii puteau să facă în acele vremuri. Sunt noi argumente aduse în sprijinul ideii că nemţii au exploatat primii uraniul din Biharia.

Dar nu numai nemţii, ci şi sovieticii au folosit o parte din uraniul obţinut în Munţii Apuseni la fabricarea primei bombe atomice, în august 1949, când a fost detonată oficial. Se cunoaşte că întreprinderea Sovrom, sovieto-română, Rom-Kuartit a început exploatarea uraniului în urma unei înţelegeri sovieto-române din 1951. Autorul cărţii aduce însă mărturii care probează că spionajul şi prospecţiunile sovieticilor au început înainte de 23 august 1944 şi au fost urmate de exploatările propriu-zise în zona Băiţa – Arieşeni, Vidra şi probabil Valea Ierii, şi că cel puţin o parte din uraniul provenit din Munţii Apuseni a fost folosit la fabricarea primei bombe nucleare sovietice. Spaţiul nu ne permite să înşirăm toate argumentele, indiciile şi deducţiile făcute de cutezătorul şi întreprinzătorul nostru inginer şi cercetător al temei abordate, dar este cert că şi Stalin, la fel ca şi Hitler, erau ahtiaţi după uraniu, după cum aflăm de la Pavel Sudoplatov, unul din adjuncţii lui Beria, un fel de Himmler al ruşilor, din cartea sa „Misiuni speciale”. Ruşii, KGB-ul au aflat de fapt de exploatarea uraniului moţesc de la comuniştii evrei care prestau muncă silnică, forţată, brută, sub supravegherea armatei româno-germane la drumul auto Albac – Horea – Mătişeşti – Poiana Horii, drumul auto Avram Iancu – Baia de Criş şi drumul auto Nucet – Băiţa Plai, şi care ar fi pârât la KGB despre exploatarea uraniului.

În cartea sa „Misiuni speciale”, Sudoplatov nu aminteşte nimic despre Băiţa – Plai, ci se referă doar la zăcământul de uraniu de la Bukovo (Bulgaria). Dar faptele relatate se potrivesc, corespund mai mult cu cele petrecute la Băiţa decât la Bukovo, după cum probează Ioan Costea. Cert este că, după ce Germania a pierdut războiul, echipele americane şi sovietice de misiuni speciale, antrenate în tot ceea ce înseamnă uraniu, intitulate ALSOS, au găsit la nazişti cantităţi imense de uraniu care era deja apt pentru utilizare sau pentru care deţineau tehnologie de îmbunătăţire. Aşa se explică de ce atât americanii cât şi sovieticii au putut să producă bombe atomice cu mult înainte de începerea exploatării uraniului, şi aceasta pentru că au luat uraniu ca pradă de război, direct de la nemţi, care au pierdut războiul. Uraniu care a fost utilizat de americani pentru bombele lansate în Japonia, în august 1945, cât şi de ruşi pentru bombele din august – septembrie 1949. Cam aceasta ar fi, pe scurt, concluzia pe care a tras-o autorul cărţii „Uraniul primelor bombe” şi pe care o fundamentează şi argumentează imbatabil. Dar cartea, atunci când a început să fie scrisă, a avut ca subiect principal nu uraniul moţilor, ci cu totul altele au fost intenţiile autorului, care a dorit să dedice rândurile sale rezistenţei anticomuniste din Munţii Apuseni, impresionat fiind de dramele partizanilor de pe Arieş, de omorârea lui Samson Mateş în noaptea de Înviere, ori de acţiunile partizanului Leon Şuşman şi de revoltele anticomuniste de la Beliş din anii 1949-1952, ce au precedat revoluţia de la Budapesta din 1956. Şi pe acest tărâm, autorul ne aduce în prim-plan informaţii, date şi personaje prea puţin sau deloc cunoscute, inclusiv sau mai ales din gulagul comunist şi cum au fost amăgiţi anticomuniştii de americani, pe care i-au aşteptat în zadar şi care abia acum au venit!

Aşteptăm deci cu interes volumul al II-lea al unei cărţi de excepţie, care-i scoate din anonimat pe mulţi dintre moţii patrioţi care s-au sacrificat pentru ţară, inclusiv legionari, despre care nu ştim aproape nimic şi nici nu mai suntem lăsaţi să vorbim de o lege antiromânească votată recent, ca nu cumva naţionalismul românesc să fie resuscitat şi să devină o armă de luptă împotriva colonizării României.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS


Actualitate

Nume de femei și bărbați care se sărbătoresc de Florii 2026 | abrudinfo.ro

Publicat

în

Nume de femei și bărbați care își sărbătoresc onomastica în Duminica Floriilor 2026 | abrudinfo.ro

Nume de fete și băieți care se sărbătoresc de Florii :Cei mai mulţi romani care îşi sărbătoresc onomastica de Florii, respectiv 334.734 de persoane, poarta numele de Florin, alţi 147.328 Viorel, iar 54.759 Florian. Alţi 29.777 romani poarta numele Florea, 25.181 răspund la numele Florentin şi alţi 13.925 – Florinel.

Printre bărbaţii care îşi serbează ziua numelui de FLORII se număra şi cei cu numele Trandafir – 2.418, Bujor – 1.554, Floricel – 924, Margarit – 695 şi Crin – 214.

Din totalul fetelor si femeilor cu nume de flori, 146.268 se numesc Viorica, 128.844 – Florentina, 92.668 Florica, 87.202 Floarea, iar 79.753 Florina.

În duminica Floriilor vor fi aniversate şi persoane cu nume de flori mai rar întâlnite, precum Garofita – 2.872, Iris – 2.296, Anemona – 878, Micsunica – 646, Romanita – 543, Panseluta – 444 sau Crizantema – 353. Citește și: urări de Florii

Floriile nume de flori sărbătorite de Florii

  • Anemona
  • Brânduşa
  • Camelia
  • Codrin
  • Codrina
  • Codruţ
  • Codruţa
  • Crăiţa
  • Crenguţa
  • Crina
  • Crinu
  • Crinuţa
  • Crizantema
  • Dalia
  • Delia
  • Floarea
  • Flora
  • Florenţa
  • Florentin
  • Florentina
  • Florica
  • Florin
  • Florina
  • Garofiţa
  • Gentiana
  • Gherghina
  • Iasmin
  • Iasmina
  • Iris
  • Lăcrimioara
  • Laur
  • Laura
  • Laurenţiu
  • Laurian
  • Lauriana
  • Malina
  • Margareta
  • Micsunica
  • Mugurel
  • Narcis
  • Narcisa
  • Panseluţa
  • Romaniţa
  • Roza
  • Rozalia
  • Trandafira
  • Violeta
  • Viorel
  • Viorela
  • Viorica
  • Zambila
  • Zambilica

Branduşa – Floarea dragostei şi a pasiunii. Se spune ca persoanele care poarta acest nume pun multa pasiune in ceea ce fac, se remarca prin putere si curaj.

Margareta – Provine din limba latina şi înseamnă: perla.

Malina este un nume care provine din limba romana si înseamnă: malin. Mălinul (Prunus padus) este un arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Peste 80 de persoane au participat la întâlnirea comunitară din cadrul campaniei „Alege viața! Nu dependența!”, desfășurată la Abrud

Publicat

în

Joi, 2 aprilie 2026, începând cu ora 12.30, la „Școala de Aplicație” din Abrud, a avut loc o nouă întâlnire comunitară din cadrul campaniei „Alege viața! Nu dependența!”, care a reunit peste 80 de participanți – părinți, cadre didactice și oameni ai comunității, alături de reprezentanți ai instituțiilor județene partenere, într-un dialog despre prevenirea dependențelor și despre felul în care intervenția timpurie poate schimba un drum înainte ca acesta să se frângă.

Întâlnirea s-a deschis cu mesajul viceprimarului orașului Abrud, Narcis-Romeo Avram-Jurca. Domnia sa a mulțumit pentru inițiativă și a subliniat, simplu și direct, cât de mult contează ca o comunitate să rămână împreună atunci când apar semnale de risc. A fost un îndemn la implicare și la responsabilitate, dar și la curajul de a pune întrebări reale, fără ocolișuri, acolo unde familiile se lovesc de dificultăți.

Apoi, părintele Avram Matei, coordonatorul Centrului de Zi pentru Copii cu Dizabilități „Sf. Ierarh Nicolae” din Abrud, a vorbit despre dependență ca dependență de substanțe și dependență comportamentală, subliniind că lupta nu începe cu etichete, ci cu iubire, prezență și sprijin la timp. Folosind imaginea sculptorului care eliberează forma din piatră, a subliniat că, uneori, datoria familiei și a comunității este să îndepărteze, pas cu pas, ceea ce apasă asupra omului, până când acesta își regăsește libertatea, iar când povara pare prea grea, credința și dragostea față de aproapele rămân sprijinul care nu lasă pe nimeni în urmă.

Momentul atelierelor a fost partea practică a întâlnirii: trei grupuri, trei situații și răspunsuri construite împreună. Pentru dependența de ecrane, doamna Felicia Croitoru (Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională Alba), doamna Ioana Băbuț (Consiliul Județean Alba), domnul Claudiu Dușa (Centrul de Sănătate Mintală pentru Prevenirea și Tratarea Adicțiilor Alba) și doamna Iulia Boancheș (Inspectoratul de Poliție Județean Alba) au așezat întrebările părinților pe pași clari: limite care protejează, dialog și intervenție la timp.

În cadrul atelierului dedicat consumului de alcool și tutun, doamna Larisa Tecșa (Inspectoratul de Poliție Județean Alba) și doamna Mihaela-Nadia Sava (Centrul de Sănătate Mintală pentru Prevenirea și Tratarea Adicțiilor Alba) au vorbit direct despre semnalele de alarmă și despre cum pot fi evitate extremele care rup relația. În cel de-al treilea atelier, consacrat subiectului consumului de canabis, doamna Cosmina Mariș (Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane), domnul Paul Georgiu (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba), doamna Nicoleta Lazăr (Consiliul Județean Alba) și doamna Cristina Beșleagă (Direcția de Sănătate Publică Alba) au subliniat diferența dintre „curiozitate” și un risc care schimbă funcționarea de zi cu zi, insistând asupra întrebărilor potrivite și a sprijinului cerut fără întârziere.

În încheiere, întâlnirea a transmis un mesaj clar: prevenția înseamnă atenție, prezență și reacție la timp. La Abrud s-a vorbit deschis despre faptul că un copil are nevoie nu doar de reguli, ci și de relații care îl țin în siguranță; nu doar de avertismente, ci și de adulți care știu să intervină cu echilibru, înainte ca lucrurile să se agraveze. Acolo unde familia, școala și instituțiile lucrează împreună, viața rămâne alegerea cea mai puternică.

Campania este derulată în cadrul proiectului „Copii pentru viitor! – Program de suport pentru copil și familie” (SMIS 329525), finanțat prin Programul Incluziune și Demnitate Socială 2021-2027, implementat de Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia, în parteneriat cu Primăria Comunei Șona.

 

Biroul de Presă al Asociației Filantropia Ortodoxă Alba Iulia


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Posibilă explicație pentru prețul ridicat al apei potabile, în Abrud: „Drumul” ei începe după Cercul Polar, într-un râu din Norvegia, potrivit unui videoclip postat de APA CTTA

Publicat

în

Recent, compania de apă din județul Alba – APA CTTA S.A. a postat pe pagina de Facebook un videoclip despre „drumul apei, de la captare la robinet”. În primele imagini se poate observa un râu care curge repede, peste pietre imense, șlefuite de ghețari nordici, într-un peisaj specific de tundră, cu pini rari.

Ce mai, cadrele sunt cu adevărat spectaculoase: apă limpede, pură, rapidă, sălbăticie, un vibe de documentar, mai ceva ca la BBC, în care, dintr-un moment în altul, te aștepți să apară și un viking. Videoclipul îl puteți vizualiza mai jos:

Nu știm dacă acele cadre au zguduit robinetele din Alba, dar pe ele scrie, cuvânt cu cuvânt: „drumul apei, de la captare la robinet”, firește, fiind vorba de apa din județul Alba.

Numai că primele cadre nu au nici cea mai mică legătură cu Alba, respectiv cu Valea Sebeșului. Ele sunt decupate dintr-un video postat de un cetățean indian pe Pixabay.com AICI.

Practic, imaginile respective nu au nicio legătură cu apa din județul Alba, cu „drumul apei, de la captare până la robinet”, așa cum pompos se titrează. Ele sunt imagini de pe un râu, într-adevăr spectaculos, din Norvegia, din apropierea unui punct de belvedere, din interiorul Cercului Polar.

E adevărat, după câteva secunde de Norvegia autentică, povestea se mută brusc în Alba, dar, totuși, putem pune o întrebare ironică: posibila explicație a prețului mare al apei din Alba și al serviciului de canalizare, este că drumul ei începe în Norvegia, în interiorul Cercului Polar?!

Mai jos puteți observa cadrele din cele două video-uri, care se suprapun perfect:

Prețul apei din Alba este aproape de nivelul celui din Norvegia; diferența o reprezintă doar salariul mediu net, circa 900–1000 de euro în România și 3.500–4.000 în Norvegia.

Am încercat să ne lămurim de ce apar aceste cadre de pe un râu din interiorul Cercului Polar într-un video al APA CTTA Alba, care face referire strict la apa din Alba. Inițial, atât purtătorul de cuvânt de la APA CTTA, cât și directorul Ștefan Bardan, care a fost foarte amabil, ne-au asigurat că toate imaginile provin de pe Valea Sebeșului, din județul Alba. Mai mult, directorul ne-a explicat că video-ul este realizat de o companie din București, care a câștigat o licitație publică, într-un proiect pe fonduri europene.

Ulterior, după ce i-am spus că primele cadre nu au nicio legătură cu Alba și sunt cu un râu din interiorul Cercului Polar din Norvegia, Ștefan Bardan și-a nuanțat răspunsul, afirmând că este un simplu video de promovare, în care pot fi montate orice cadre, și că cel din cadrul proiectului pe fonduri europene va fi realizat separat.

Indiferent că este realizat pe un proiect european sau ca un video de promovare, este cel puțin hilar ca, pe câteva cadre dintr-un râu din Norvegia, să scrii „drumul apei de la captare până la robinet”. Apa pe care o captează, care ajunge, în final, la robinetele locuitorilor din județul Alba, este din acel râu din Norvegia?!

Până la următoarea producție, care ar putea fi filmată tot în Norvegia sau, de ce nu, poate în Islanda, pentru diversitate, îi sfătuim pe locuitorii din Alba să consume apa în mod responsabil. Nu de alta, dar, la prețurile actuale, fiecare pahar cu apă vine nu doar cu hidratare, ci și cu un mic tur virtual al râului Luonosjåhkå.

PS: Chiar dacă pare incredibil, un om care a bătut județul la pas, fără să îi sugerăm nimic, în momentul în care i-am arătat video-ul, a spus clar că primele cadre nu sunt din județul Alba și de pe Valea Sebeșului. Este vorba de Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba!


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Știri Alba

Politică

Știrea ta

Societate

Sport

Economie

Din Județ

Articole Similare

abrud, stiri abrud, informatii abrud