Este cât se poate de adevărat faptul că pe unii Dumnezeu îi încearcă mult mai mult decât pe alţii.

Un caz de om greu încercat am întâlnit acum câteva zile, la secţia de boli infecţioase a Spitalului Judeţean Alba (cea de pe strada Decebal, aflată în renovare). Este vorba despre Mihai Valentin Gherman, în vârstă de 39 de ani, de la Baia de Arieş. Acesta este surdomut (după spusele lui în urma unui accident pe care l-a suferit pe vremea când număra abia vreo 6-7 luni de viaţă) şi este unicul sprijin al mamei sale, la rândul ei bolnavă psihic. Da, unicul sprijin şi întreţinător al familiei, pentru că trebuie să ştiţi că Mihai are o vechime de 18 ani în meseria de confecţioner şi lucrează la secţia de croit a SC Arieşul Conf SRL Baia de Arieş, unde uimeşte pe toată lumea cu tiparele pe care le produce şi cu dexteritatea sa la croit. El este dovada vie a faptului că orice handicap poate fi depăşit şi este demn de toată lauda pentru faptul că nu se mulţumeşte, ca alţii, cu o pensie, ci pune osul la treabă, atât cât îi permite sănătatea şi priceperea sa. Şi, după cum spuneam, este atât de priceput în ceea ce face, încât uimeşte pe toată lumea… Aşadar, câştigă binişor şi, în ciuda dizabilităţii sale şi a faptului că trebuie să locuiască încă împreună cu mama sa, ajuns la vârsta maturităţii şi-a căutat o pereche. Astfel a ajuns la Suceava, la un club ce organizează întâlniri cu scop matrimonial între persoane cu diferite dizabilităţi. Acolo a cunoscut-o pe Niculiţa Agurtia, 33 de ani, surdomută ca şi el. S-au plăcut şi s-au înţeles de minune, aşa că au decis să „se ia”. Prin urmare, Niculiţa a plecat de la Suceava, dintr-o familie nevoiaşă, cu 6 copii, mutându-se la Baia de Arieş, alături de Mihai şi de mama acestuia. Stau împreună de 8 ani şi nu le este uşor. Deşi cei doi se înţeleg bine, aşa cum nu-i poate înţelege lumea din jur, deşi şi-au creat împreună o lume a lor, mama lui Mihai le face existenţa dificilă, din pricina bolii ei, aşa că bietul bărbat trebuie să-şi protejeze permanent soţia de abuzurile mamei sale, cu mintea rătăcită. De fapt, bărbatul trebuie să-şi susţină peste tot soţia şi s-o protejeze, pentru că aceasta, pe lângă faptul că are handicapul pe care-l are, mai este şi speriată de lumea care o înconjoară şi în care ea nu are nicio rudă, nu are cu cine comunica, nicio cunoştinţă şi niciun prieten. Doar pe Mihai.
Şi, culmea, în toamna acestui an, Mihai s-a îmbolnăvit de plămâni. A fost internat la spitalul din Câmpeni timp de două luni, până când a început să prezinte simptomele unui bolnav de hepatită: ochi galbeni, paloare specifică, dureri, greţuri etc. A fost trimis de urgenţă la Alba Iulia şi internat la secţia de boli infecţioase, unde este tratat de peste două săptămâni. Suspiciunea este de infectare cu virusul hepatitei C, virusul cu rezistenţa cea mai mare în timp, mai mare chiar decât a virusului HIV! Aşa că, dr. Hannelore Kast, care-i este medic curant, i-a recomandat un regim alimentar strict şi a încercat mai multe scheme de tratament. Mai mult decât atât, înarmată cu meticulozitatea aceea tipic nemţească, dr. Kast a cerut şi opinia altor laboratoare. Cel al spitalului nostru a dat răspuns pozitiv, de infecţie cu virusul hepatitei C, dar un alt laborator a dat rezultat negativ. Aşadar, dr. Kast va cere şi un al treilea rezultat, de la un alt laborator, deoarece este posibil ca starea acestuia (a slăbit de la 80 de kilograme la 60) paloarea şi toate celelalte simptome să fie puse pe seama faptului că ficatul a fost afectat de antibioticele cu care organismul său slăbit a fost „bombardat”, în încercarea de a i se trata boala de plămâni. Ar fi o veste minunată pentru Mihai, cea despre lipsa infecţiei cu virusul hepatitei C…
Dar mai este o problemă. Mihai nu are pe nimeni aici! Mama sa este bolnavă şi internată acum într-un spital de boli nervoase, iar soţia sa, Niculiţa, este neajutorată. Singură şi speriată de ceea ce i se poate întâmpla soţului ei, aceasta aşteaptă la Baia de Arieş, cu sufletul la gură. La Alba Iulia nu poate veni. A făcut un drum cu maşina unui vecin „binevoitor”, care i-a cerut femeii, pentru acest serviciu, 200 de lei! Singură nu poate porni la drum, căci nu poate comunica şi nici nu prea are bani. Iar aici, Mihai era, până de curând, lipsit de toate cele. Dar s-au mobilizat asistentele secţiei şi medicii, care i-au asigurat cele de strictă necesitate, şi a mai primit un sprijin de la societatea noastră, căci şi fetele noastre, atât cele de la chioşcul cu plăcinte, cât şi cele din redacţie, când au auzit de situaţia lui Mihai, au contribuit cu iaurturi, fructe, compoturi de casă etc. Dar ceea ce au făcut „crăciuniţele” noastre nu este de ajuns, aşa că sunteţi aşteptaţi şi dumneavoastră să-l vizitaţi pe Mihai, în salonul 16 al secţiei de infecţioase, eventual să vă gândiţi la o soluţie, împreună cu noi, pentru ca Mihai să o poată primi pe Niculiţa lui aici, la Alba Iulia, măcar câteva zile. Dacă nu de Crăciun, atunci de Revelion, pentru că, după cum se pare, Mihai nu va fi externat până atunci.
Crăciun fericit, dragi cititori, şi faceţi fiecare, după puteri, un gest oricât de mărunt, pentru a aduce un strop de fericire altora, mai puţin norocoşi decât voi!

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS