În vara anului 1969 terminam Liceul Pedagogic „Horea, Cloșca și Crișan” din Abrud. Tineri, frumoși, cu idealuri mari în viață, absolvenții și-au văzut de drum, toți la posturile repartizate.

Pe parcurs s-au mai produs schimbări de locuri prin transferuri, dar ne-am reîntâlnit la 10 ani, apoi la 40 de ani să vorbim despre anii de liceu sau să ne povestim unii altora reușitele. Au fost momente cu adevărat unice. Îmbrăţişări, fotografii, discuţii, totul sub semnul emoţiei pentru majoritatea colegilor prezenți, ale căror chipuri exprimau o bucurie greu de descris în cuvinte. Am reușit să stabilim date de contact. E adevărat că e o mare bucurie să ne reamintim de vremurile bune, de anii frumoși de liceu care nu se compară cu absolut nimic.

Iată că în acest an a sosit momentul să ne întâlnim după 50 de ani de la absolvirea liceului. Așadar, joi, 6 iunie, la ora 10, ne-am întâlnit la Grupul Şcolar „Horea, Cloșca și Crișan” din Abrud. Sunt 50 de ani de când, cu speranţe, cu temeri, cu încredere am pornit pe drumul atât de special pe care profesia de învăţător ţi-l deschide în faţă. Menirea noastră era de a găsi, pentru fiecare copil pe care-l aveam în clasă, cărări de lumină în labirintul acestei profesii de mare dificultate, dar şi de negrăită frumuseţe în egală măsură. Cât am reuşit, o demonstrează generaţiile de elevi pe care le-am îndrumat cu responsabilitate şi pricepere.

Absolvenţii din anul 1969, astăzi oameni de 70 de ani, şi-au exprimat dorința de a se revedea pentru a-și aminti cu plăcere, emoţie şi cu melancolie momentele petrecute în cinci dintre cei mai frumoşi ani ai vieţii, pe băncile liceului pedagogic. Alături de frumoasele amintiri, reîntâlnirea a fost un bun prilej pentru fiecare de a spune ceea ce a făcut în toţi aceşti ani, să se „laude” cu copiii şi nepoţii lui sau cu realizările profesionale şi personale. A fost cu siguranţă un moment plin de încărcătură emoţională şi de reînviere a întâmplărilor de odinioară. Îi mulțumim domnului diriginte, profesor Vladimir Vescan, care nu a lipsit de la nici o revedere a noastră! Totodată, dorim să aducem un salut plin de respect şi recunoştinţă foştilor profesori, dar, din păcate vârsta nu le mai permite unora să se deplaseze, iar unii ne privesc din cer – Dumnezeu să-i odihnească în pace!. La fel ne vor privi și 4 dintre colegele noastre: Terezia Cioaza, Maria Crețu, Viorica Chira și Rozalia Șubert, fie-le țărâna ușoară!

Pentru că 2019 este „Anul omagial al satului românesc”, în cadrul căruia preoții, învățătorii și primarii gospodari vor fi elogiați în lăcașele de cult, am hotărât ca toate fostele învățătoare să fie îmbrăcate în ia românească la ora de dirigenție, ca un semn de respect pentru satul românesc și dascălii lui.

Și pentru că sărbătorim 50 de ani de carieră didactică și 70 de ani de viață, colega noastră Sofia Onețiu a lansat cartea: „O viață, un om, o învățătoare”, în care, pe lângă prezentarea vieții și activității sale, sunt destinate câteva pagini bune vieții noastre de liceeni, dar și revederilor noastre de la 10 ani, 40 de ani și 48 de ani. Sperăm să avem această întâlnire frumoasă mulți ani de-acum înainte – cât ne dă Domnul! – care este atât de plăcută: să te întâlnești cu colegii, să depeni amintiri din liceu și să ne simțim bine, ca în tinerețe!

Timp de 50 de ani de activitate în care am lucrat cu diferiţi oameni, mai mici sau mai mari – ţelul nostru profesional şi de suflet a fost cel cuprins în moto-ul de pe tabloul de absolvire: „Eternei lumini vom aduce prinos/Spre soare-nălţa-vom mulţimea de jos/Străbune virtuţi în popor vom sădi/Şi-altarul de jertfă al ţării vom fi/Şi suflet al neamului nostru.” (G. Coşbuc)

În numele colegilor, semnează Vasile Bobariu, Iulia Bordea și Sofia Onețiu – comitetul de organizare al revederii

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS