40 de localităţi din Alba, incluse în Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă.

A fost aprobată Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a Zonei Montane pentru perioada 2014-2020. „Strategia prezintă principalele direcţii de urmat pentru asigurarea creşterii atractivităţii şi dezvoltării durabile a zonei montane, prin punerea în valoare a resurselor, stabilizarea populaţiei, menţinerea identităţii culturale, creşterea puterii economice la nivel local, în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural”, se arată în document. Zona montană din România este constituită din suma suprafeţelor unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) desemnate conform următoarelor criterii: unităţile administrativ-teritoriale situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) care aparţin de aceste UAT; UAT situate la altitudini medii între 400 – 600 m şi care au o pantă medie egală sau mai mare de 15%, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) care aparţin de aceste UAT-uri. Conform acestei delimitări, zona montană a României cuprinde 657 UAT reprezentând 20% din numărul de UAT existent în România, cu o suprafaţă totală de 71.341 kmp, respectiv 30% din teritoriul naţional (238.391 kmp). În zona montană trăiesc 3.270.793 locuitori, reprezentând aproximativ 20% din populaţia ţării. Zonele de munte se disting de alte regiuni prin dezavantaje naturale, ce nu pot fi schimbate (altitudine, climă, pantă, fertilitate scăzută a solului, perioade mai scurte de vegetaţie) şi prin dezavantaje structurale, precum scăderea populaţiei tinere, distanţele mari faţă de centrele decizionale şi administrative, izolare faţă de căile de comunicaţie şi pieţele de desfacere. Zona montană, prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului agricol, din cauza condiţiilor de climă, pantelor şi substratului geologic, este considerată defavorizată. Acest areal este fragil din punct de vedere ecologic, antrenând eforturi mari, cu restricţii în exercitarea unor activităţi economice şi în utilizarea terenurilor, implicând o creştere a costurilor tuturor activităţilor şi lucrărilor, aspecte ce conferă producătorilor agricoli crescători de animale, un drept natural la diferenţă şi compensare. Din judeţul Alba, în strategie au fost trecute în categoria localităţilor din zona montană defavorizată următoarele unităţi administrativ-teritoriale: 1. Abrud, 2. Albac, 3. Almaşu Mare, 4. Arieşeni, 5. Avram Iancu, 6. Baia de Arieş, 7.Bistra, 8. Blandiana, 9. Bucium, 10. Câmpeni, 11. Ceru Băcăinţi, 12. Ciuruleasa, 13. Cricău, 14. Cugir, 15. Galda de Jos, 16. Gârda de Sus, 17. Horea, 18. Ighiu, 19. Întregalde, 20. Livezile, 21. Lupşa, 22. Meteş, 23. Mogoş, 24. Ocoliş, 25. Pianu, 26. Poiana Vadului, 27. Ponor, 28. Poşaga, 29. Rimetea, 30. Râmeţ, 31. Roşia Montană, 32. Sălciua, 33. Săsciori, 34. Scărişoara, 35. Sohodol, 36. Stremţ, 37. Şugag, 38. Vadu Moţilor, 39. Vidra, 40. Zlatna. Zonele montane defavorizate, rămase în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi socială din cauza condiţiilor naturale dificile, au început să fie abandonate în ultimele decenii într-un ritm din ce în ce mai accelerat. În special tinerii din zona montană părăsesc treptat şi definitiv muntele în căutarea unor condiţii de viaţă mai uşoare şi venituri mai mari obţinute cu eforturi mai reduse, în mediul urban sau în alte ţări. Cel mai important factor de influenţă în echilibrul ecologic montan îl reprezintă omul, producătorul agricol – crescător tradiţional de animale. În ultimii ani, populaţia din zona montană, având marele avantaj de a fi adaptată atât fizic cât şi psihic constrângerilor naturale, s-a redus constant, ajungând în 2011 la 3.270.793 locuitori faţă de 3.361.070 locuitori în anul 2005 (conform datelor furnizate de INS). Reducerea principală (16%) s-a înregistrat pentru categoria de persoane cu vârste cuprinse între 0 – 19 ani, la categoria de vârstă peste 65 de ani înregistrându-se o creştere (2,6%), ceea ce indică o tendinţă de îmbătrânire a populaţiei. La celelalte categorii de vârstă (20 – 45 ani şi 46 – 65 ani) creşterea a fost de 1,8%, respectiv de 0,6%. Aceeaşi concluzie poate fi trasă şi din datele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. În jur de 60% din fermierii care au depus cereri de plată pentru plăţile pe suprafaţă în 2012 au peste 60 de ani, în timp ce fermierii sub 30 de ani ocupă un procentaj de 8%. „Zonele de munte trebuie să beneficieze de o politică specifică definită conform principiilor dezvoltării durabile, care asigură necesităţile prezentului fără a compromite şansele generaţiilor viitoare. De asemenea, strategia vizează reducerea dezechilibrului între regiunile mai favorizate şi cele montane defavorizate, marcate de constrângeri naturale permanente, vizând ansamblul problematicii economice, sociale, culturale şi de mediu înconjurător”, mai arată Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a Zonei Montane (2014 – 2020).

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS