Exploatarea mineră “RoşiaMin” SA Roşia Montană, ultima din judeţul Alba care a funcţionat în domeniul exploatării zăcămintelor de aur şi argint, a fost închisă la 1 iunie 2006.

După 8 ani de aşteptare, problema iazului de la Valea Seliştei, unde este depozitat încă sterilul (4 milioane de metri cubi, conform unui raport de mediu) rezultat în urma procesului de exploatare a concentratului auro-argentifer, va fi rezolvată. De fapt, aşteptarea aceasta conduce la supoziţia că autorităţile au cam stat şi după “pielea ursului din pădure”, respectiv după promisiunile făcute de fostul mega-investitor de la RMGC care, dacă ar fi obţinut permisiunea pe proiectul său de realizare a unui iaz de decantare cât un munte, ar fi ecologizat restul iazurilor de decantare moştenite de pe vremea comuniştilor. De altfel, amplasamentul a fost luat în calculul proiectului mega-iazului de decantare dorit – până anul trecut – de investitorii de la Roşia Montană Gold Corporation. Iată ce au constatat experţii de la RMGC: “AMPLASAMENT D1: Caracteristicile amplasamentului nu ar permite decât amenajarea unui iaz cu capacitate insuficientă pentru a stoca întreaga cantitate de steril planificată pentru durata de exploatare a minei. Datorită prezenţei iazului existent Selişte, valea este o zonă semnificativ afectată, iar amenajarea propusă nu ar avea impact direct asupra altor sate”.
În mai 2014, a fost lansată în dezbatere publică emiterea acordului de mediu pentru proiectul “Închidere şi ecologizare Mina Roşia Montană – etapa 1 – iaz Valea Seliştei” amplasat în localitatea Abrud, titular de proiect fiind SC CONVERSMIN SA. Planul mare de încetare a activităţii la mina Roşia Montană a fost promovat la finanţare prin HG 644/2007 şi a avut la bază Avizul de Mediu nr. 5953/18.09.2007, Avizul de Gospodărire a Apelor pentru Situaţii Excepţionale  nr. 17/2007 emis de AN Apele Române – Direcţia Apelor Mureş şi de Comisia pentru exploatare în Siguranţă a Barajelor.
În bilanţul de mediu întocmit la acea dată se ridica problema lipsei măsurilor de protecţie a mediului – în speţă riscul de poluare a apelor, lipsa măsurilor de protecţie a calităţii solului şi  a apelor subterane. “Având în vedere cele prezentate, în cuprinsul studiului, semnalăm posibilitatea apariţiei pe viitor a unor evenimente cu impact major. Menţionăm că scoaterea din funcţiune şi punerea în siguranţă sunt operaţiuni la care trebuie supuse ambele iazuri (Valea Seliştei şi Gura Roşiei) dar urgenţa intervenţiilor de acestă natură este mai mare la iazul Valea Seliştei, care se află în pericol iminent de cedare cu consecinţe extrem de grave.” Urgenţa era semnalată încă din 2007, când a fost promovată hotărârea de guvern. A fost atât de urgentă încât abia anul acesta au fost alocaţi banii pentru demararea proiectului de ecologizare…
În acelaşi raport de mediu se mai preciza că, pe lângă poluarea suportabilă provocată de un eventual accident care ar fi dus la ruperea barajului ce ţine sterilul pe loc, ar fi fost “mult mai grav impactul asupra aşezărilor umane din imediata vecinătate. Un incident la aceste tipuri de depozite se poate solda cu distrugerea unor gospodării şi ceea ce este mai grav, chiar cu victime în rândul populaţiei”. Şi asta nu e povestea “drobului de sare”. De ce? Pentru că, iată ce au constatat specialiştii după evaluările şi măsurătorile făcute la faţa locului: “În anul 2004 a fost elaborat proiectul de consolidare a taluzului iazului iar apoi a fost începută execuţia prismului de lestare al iazului, amplasat la baza taluzului din aval. Prismul de lestare era prevăzut să fie construit din ANDEZIT nedegradabil (n.r. cea mai dură şi rezistentă rocă vulcanică) pe un filtru de trecere spre sterilul din taluzul iazului, cu două berne, cea superioară fiind amplasată la cota 610 m. Din cauza încetării în 2006 a activităţii exploatării miniere pe care o deservea iazul de decantare, AU FOST STOPATE şi lucrările de finalizare a prismului de lestare. Lucrarea a rămas la cota finală a bernei superioare doar pe partea stângă a iazului, însă pe partea dreaptă se află la o cotă inferioară, cu circa 3 metri”. Pentru a cârpi barajul lăsat neterminat mai sunt necesari 720 mc de rocă spartă.
Pentru proiectul mare de ecologizare a zonei a fost obţinut din 2011 avizul şi acordul de mediu de la Ministerul Mediului. În aprilie 2014, Conversmin a obţinut pentru acest proiect de ecologizare şi certificatul de urbanism de la Primăria oraşului Abrud (numărul 4/3.04.2014).
Proiectul de ecologizare a Văii Seliştei a fost executat de SC Eurotopaz Research SRL Baia Mare. Aceeaşi firmă a întocmit  şi proiectul de „Închidere şi ecologizare a minei Herja şi a iazului de decantare a sterilului auro-argentifer “Bozânţa” din oraşul Tăuţii Măgherăuş, Maramureş”.
lCum vor dispărea apele acide şi sterilul din Valea Seliştei sub un strat de… iarbă
Peste 190 de mii de metri pătraţi de zona contaminată din iazul şi halda de steril de pe Valea Seliştei vor fi ecologizate prin acest proiect ambiţios. Închiderea şi ecologizarea acestui iaz fac parte din obligaţiile asumate de România la intrarea în Uniunea Europeană.
Proiectul presupune transformarea iazului de decantare Valea Seliştei într-un depozit de steril uscat. Cum? Prin construirea unui sistem de canale colectoare care vor trece Valea Seliştei prin tuburi de beton, să nu mai alimenteze iazul cu apă, astfel încât iazul de decantare să sece încetul cu încetul. După ce iazul seacă, va fi umplut cu rocă şi apoi va fi acoperit cu un strat gros de bentonită (o rocă impermeabilă) şi mai apoi cu pământ şi iarbă, astfel încât generaţiile viitoare să mai vadă doar în poze ce dezastru ecologic a fost pe acolo. Proiectul este chiar ambiţios pentru că în el se menţionează, negru pe alb “EVACUAREA ORICĂRUI DEBIT DE APĂ rezultată din precipitaţii căzute în ampriza iazului şi bazinului hidrografic aferent astfel încât să nu se pericliteze siguranţa depozitului de steril şi să nu afecteze mediul”.
Apele care se scurg de pe versanţi vor fi ghidate, la rândul lor, prin terasare, în două canale colectoare: l lângă dealul din dreapta va fi zidit un canal din piatră de 200 m lungime care continuă cu alt canal din tuburi prefabricate din beton, de 280 m, l lângă dealul din stânga va fi zidit un canal din piatră de 190 m lungime care continuă cu un canal din tuburi de beton, lung de 240 m. Debitul celor două va fi preluat de canalul colector principal, lung de 1000 de metri. Acesta este prevăzut cu un debit de 57 mc/secundă şi poate prelua atât apele ce deversează peste noul dig de deviere ce va fi creat pentru oprirea apelor înainte de a ajunge pe halda de steril cât şi apele de pe platforma iazului şi versanţii adiacenţi acestuia.
În vederea efectuării acestor lucrări de ecologizare vor fi amenajate  circa 2 kilometri de drumuri pentru maşinile de tonaj greu.

• Ce gunoi avem de ascuns sub preşul verde, la Valea Seliştei

În halda de steril şi iazul de decantare de pe Valea Seliştei se găsesc deşeuri – 4 milioane de metri cubi, cu aproximaţie –  de la exploatarea minieră RoşiaMin şi reziduuri acide generate de la procesarea minereurilor cu sulfuri. Acestea din urmă, celebrele “ape acide de mină”, sunt considerate cele mai periculoase pentru om şi natură. În urma repetatelor teste de laborator efectuate asupra apei din iazul de decantare, s-a demonstrat că “deşi sterilul are conţinut de metale grele, singurul motiv pentru care acest depozit este catalogat ca depozit de material periculos este ACIDIFIEREA” ce se produce la contactul sterilului cu apa. Astfel, în măsura în care se va reuşi evitarea pătrunderii apelor în corpul iazului, va fi posibilă transformarea depozitului într-un depozit de materiale nepericuloase. Sperăm să le şi reuşească acum, dacă tot a fost gonit investitorul pus pe cianurare la Roşia Montană, de către iubitorii ocazionali de codru verde.  În plus, promisiunile de copii cuminţi şi nepoluaţi pe care le-am făcut Uniunii Europene la integrare, în 2007, ne cam strâng cu uşa, de picură aurul din noi…

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS