afirmă geologul Gheorghe C. Popescu, preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică

Domnul Gheorghe C. POPESCU s-a născut la 12 februarie 1939, în Corneşti, judeţul Gorj. În anul 1957, a devenit student la Facultatea de Geologie a Universităţii Bucureşti. A absolvit în iunie 1962, iar în 1972 a devenit doctor în geologie. A parcurs toate funcţiile didactice, până la cea de profesor, la Catedra de mineralogie a Facultăţii de Geologie. A fost şef al acestei catedre în perioada 1997-2004.
A predat mai mult de 10 cursuri universitare, cu o activitate didactică centrată pe discipline cu caracter geologic aplicat: „Prospecţiuni şi explorări geologice”, „Metalogenie” şi „Geologie economică”. A publicat peste 140 de studii şi articole de specialitate, singur sau în colaborare, 14 cărţi şi cursuri universitare privind, în special, probleme de metalogenie aplicată, prognoză geologică, relaţia dintre geologie şi minerit şi geologie economică. Însă lucrarea sa de referinţă poate fi considerată „Geologia economică a aurului”, publicată în 2007, în fruntea unui colectiv de autori. Este o lucrare unică în acest domeniu, care are ca obiectiv principal „prezentarea modului în care aurul este astăzi privit din punct de vedere geologic şi economic“.
A ţinut permanent legătura cu producţia minieră şi geologia aplicată, prin elaborarea a peste 40 de rapoarte de cercetare şi contracte de consultanţă. A fost, timp de 10 ani, preşedinte al Societăţii de Geologie Economică a României, iar în prezent este preşedinte de onoare.
– Cunoaşteţi foarte bine zăcămintele din Apuseni. Cum aţi caracteriza zăcământul de la Roşia Montană?
– Zăcământul de la Roşia Montană este cel mai mare zăcământ de aur din Europa. Este un zăcământ cunoscut şi cercetat de aproape 2.000 de ani şi exploatat de asemenea, aproape 2.000 de ani. Un zăcământ despre care au scris mari geologi ai lumii, europeni şi chiar americani, fiind menţionat în mai toate tratatele de specialitate, şi din care s-a exploatat aur şi argint de către cei mai buni mineri ai lumii în diferite perioade istorice: romanii în antichitate, austriecii şi apoi austro-ungarii în perioada modernă, românii până în 2006.
– Domnul Sântimbreanu, fost geolog- şef al carierei de la Roşia Montană, spune că acolo se găsesc şi alte metale, în afară de aur şi argint, cum ar fi germaniu, galiu, wolfram şi alte metale rare…
– Mă surprind foarte mult aceste afirmaţii ale dânsului. Pentru că aşa ceva nu poate declara decât un nespecialist sau un geolog necunoscător al zăcământului – şi nu e cazul domnului Sântimbreanu. Vorbim aici despre unul dintre cele mai cunoscute zăcăminte din România, chiar în mare detaliu. Se ştie cu certitudine că din zăcământul de la Roşia Montană s-au extras şi se pot extrage în continuare doar aur şi argint. S-a studiat atâta vreme – de Institutul Geologic, de Comitetul Geologic, chiar eu am făcut analize la o mulţime de probe. Este cel mai bine cunoscut zăcământ din Europa, din punct de vedere geologic. Şi se cunoaşte şi întregul patrulater aurifer, cu peste 60 de zone mineralizate. Toate celelalte metale, pomenite de dânsul sau de alţii că s-ar găsi la Roşia Montană, există în concentraţii subeconomice de câteva părţi pe milion, la fel ca peste tot în scoarţa terestră în România, cu un potenţial de exploatare nul. Deci, la Roşia Montană se pot produce aur şi argint, niciun alt subprodus.
– Ce ne puteţi spune despre zăcământul de la Roşia Poieni?
– Este şi el un foarte mare zăcământ, cel mai mare zăcământ de cupru din România şi chiar din Europa. Aici subprodusul cuprului este aurul.
– Cum vedeţi viitorul industriei miniere a României?
– Din punct de vedere geologic, potenţialul metalifer al României şi îndeosebi al Munţilor Apuseni este foarte favorabil. Şi mă refer în principal la metalele: aur, argint, cupru, zinc, plumb. Descoperirea unui zăcământ este o odisee. De când geologul găseşte un eşantion, care atrage atenţia că acolo poate exista o mineralizaţie şi până când zăcământul este pus în evidenţă pot trece 10, chiar 15 ani. În acest scop, geologii nu lucrează singuri, ci cu alţi specialişti: ingineri minieri, ingineri preparatori şi economişti, iar mai nou intră în ecuaţie şi ingineri de mediu. Numai lucrând împreună, ei pot determina dacă un zăcământ este fezabil. Iar dacă este, trebuie căutaţi investitori care să aducă o tehnologie adecvată. Până acum, s-au găsit pentru Roşia Montană, Criscior şi Certej (judeţul Hunedoara); dar se pare că există câţiva interesaţi şi de Roşia Poieni. Au apărut unii preocupaţi de explorarea altor zăcăminte din Apuseni, ceea ce e foarte bine. Şi gândiţi-vă că în cea mai mare parte, patrulaterul aurifer, cu cele peste 60 de zone mineralizate, este în judeţul Alba. Asta ar putea duce la o creştere extrem de importantă a acestei industrii la nivelul judeţului dumneavoastră, dar şi în întreaga ţară.
– Care este rolul inginerilor de mediu?
– În etapa iniţială, de stabilire a fezabilităţii, trebuie să calculeze costurile necesare neafectării mediului, a reducerii impactului asupra mediului înconjurător şi de reabilitare a mediului după operaţiunea minieră. Apoi, în timpul exploatării, să se asigure că toate măsurile de reducere sau eliminare a impactului şi de reabilitare a mediului sunt implementate.
– Aţi vorbit despre investitori. De ce nu investeşte statul român?
– Rolul investitorilor este de a-şi asuma riscul financiar al investiţiei – de obicei în minerit se operează cu sume de ordinul sutelor de milioane de euro, dacă nu cumva chiar miliarde, într-o piaţă liberă în care preţul acestor metale este foarte fluctuant, şi deci riscul este destul de mare. Vă daţi seama că statul, oricare ar fi el, suportă mai greu astfel de investiţii, atât timp cât fondurile sale sunt limitate deocamdată, şi se duc, în special, la infrastructură, sănătate, educaţie.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS