Potrivit Ministerului Economiei, dacă prevederea privind vânzarea celor 331.890 de tone de concentrat de cupru de la Cupru Min Sa Abrud va fi introdusă în contract, procedura derulată de statul român ar fi mult mai profitabilă.

În urma derulării acestei tranzacţii, statul român ar urma să primească peste 500 de milioane de dolari, dar vânzarea concentratului ar aduce miliarde de dolari. Potrivit Ministerului Economiei, preţul de vânzare a concentratului de cupru este determinat în funcţie de cotaţia bursei de metale din Londra pentru cuprul din concentrat, dar nu mai puţin decât preţul minim pe tona de cupru din concentratul adjudecat. Preţul minim adjudecat nu poate fi mai mic de 6.900 de dolari/tona de cupru din concentrat, stabilit în urma unei analize efectuată pe parcursul a 5 ani. Preţul minim este plata în avans a concentratului de cupru, iar suma achitată îi asigură societăţii resursele necesare continuării activităţii, acoperirea costurilor pentru respectarea normelor de mediu, precum şi creşterea producţiei – prin achiziţionarea de noi echipamente şi utilaje şi modernizarea celor existente. Nu s-a stabilit limita maximă a preţului pentru concentrat, pe perioada contractului, numai o limită minimă –  preţul adjudecat, aplicată cantităţii de concentrat de cupru livrată după semnarea contractului. În ceea ce priveşte preţul la care se va livra lunar concentratul de cupru, acesta va oscila în funcţie de cotaţia bursei de metale din Londra, însă nu va fi mai mic decât preţul minim pe tona de cupru din concentratul adjudecat.
În prezent, Cupru Min SA Abrud are nevoie de 40 de milioane de euro, sumă necesară pentru ca societatea să respecte condiţiile de mediu şi pentru a creşte eficienţa economică a unităţii. Din acest motiv, Ministerul Economiei a ales procedura de vânzare la licitaţie a concentratului de cupru. După ce firma câştigătoare a licitaţiei achită cele 40 de milioane de euro şi primeşte 45.460 de tone de concentrat de cupru, preţul concentratului nu va fi îngheţat pentru următorii 7 ani, în privinţa cantităţii rămase, de 286.430 de tone. Suma de 40 de milioane de euro va trebui achitată de câştigătorul licitaţiei până la 3 ianuarie 2014.

• Cine pierde şi cine câştigă

Din cantitatea de 45.460 tone de concentrat se obţin aproape 10.000 de tone de cupru, oferite pe parcursul a 7 ani. Spre exemplu, din februarie 2004 şi până în februarie 2011, preţul cuprului a crescut de la 3.000 la 10.000 de dolari pe tonă. Asta înseamnă o majorare de 1.000 de dolari pe tonă, în fiecare an; adică, în total, aproape 55 de milioane de dolari. Firma care câştigă licitaţia din 5 decembrie va primi cantitatea de concentrat de cupru repartizată astfel: în primul an, perioada de graţie, nu se fac livrări; în al doilea şi al treilea an – livrări de 4 milioane de euro, adică aproape 5,5 milioane de dolari, anual; prin urmare, în condiţiile în care preţul cuprului creşte, statul pierde în al doilea şi al treilea an câte 4-5 milioane de dolari; din al patrulea şi până în cel de-al şaptelea an, livrările se ridică la 8 milioane de euro/an, adică 11 milioane de dolari; şi în această situaţie pierderile statului se cifrează la 7 – 15 milioane de dolari/an. În total, pierderile statului ajung la aproape 48 de milioane de dolari. Datele se schimbă dacă SC Cupru Min SA Abrud ar vinde direct cantitatea de concentrat de cupru aferentă avansului, chiar dacă preţul pentru următorii 7 ani ar evolua aşa cum s-a întâmplat în exemplul prezentat mai sus.
lCe demersuri ar trebui să facă statul
Una dintre soluţii ar fi ca statul să vândă Cupru Min, inclusiv licenţa de exploatare, situaţie în care s-ar încasa banii, dar şi redevenţe pentru cantitatea de cupru exploatată. O alternativă ar fi şi contractarea unui credit bancar de 40 de milioane de euro, sumă necesară pentru retehnologizarea Cupru Min Abrud. Chiar în aceste condiţii dobânda ar fi mai mică decât pierderile statului la vânzarea prin licitaţie a concentratului de cupru. Condiţia ar fi stabilirea paşilor care trebuie urmaţi de managerul societăţii, pentru ca banii să fie utilizaţi exact acolo unde e nevoie. Există şi posibilitatea ca, la un moment dat, investitorul să nu mai cumpere întreaga cantitate de concentrat de cupru şi să accepte doar ceea ce primeşte în contul sumei plătite în avans. În aceste condiţii, statul ar trebui să aştepte trecerea celor 7 ani pentru a parafa un nou contract cu un alt investitor. Rămâne de văzut ce soluţie va alege Ministerul Economiei şi care vor fi etapele pe care Cupru Min SA Abrud le va parcurge în drumul său spre modernizare.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS