Încet, dar sigur, adică pas cu pas, judeţul Alba, un teritoriu cu imense bogăţii naturale (aur, cupru, sare, uraniu, gaze naturale, piatră, calcar, păduri etc.), se umple de situri şi arii protejate gen „Natura 2000”, de parcuri naturale gen Munţii Apuseni sau de monumente istorice protejate cum ar fi întreaga localitate Roşia Montană, care, pe o rază de 2 km, este clasată ca un sit în categoria A, ceea ce, la prima vedere, ar fi bine, căci se invocă şi se doreşte protejarea, conservarea, salvarea unor monumente ale naturii sau ale istoriei, a faunei şi florei, a apelor şi izvoarelor, ca şi a unor tradiţii culturale autentice, de mare valoare nu numai pentru noi, ci pentru întreaga comunitate.

Numai că şi drumul spre iad este pavat cu bune intenţii şi nu întâmplător asemenea monumente, rezervaţii, parcuri, situri se află mai ales în Transilvania şi aparţin unor asociaţii şi ONG-uri mai ales străine sau care au încăput pe mâna unor ecologişti ce nu au nici în clin, nici în mânecă cu poporul român şi cu pământul nostru. Avem de-a face, de fapt, cu tot felul de tertipuri, de viclenii, cu o diversiune până la urmă, prin care se încearcă o stagnare, o conservare economică, materială, dar şi culturală a Transilvaniei, în speranţa că odată şi odată se va reface vechiul Imperiu Austro-Ungar şi mai ales Ungaria Mare. Iar vârful de lance, componenta principală a acestei bătălii o reprezintă astfel de ONG-uri, cu finanţare externă, ce folosesc cele mai mârşave tertipuri pentru a-şi îndeplini obiectivele mai mult sau mai puţin ortodoxe. De regulă, în ariile şi perimetrele protejate se interzice populaţiei, în majoritate sau chiar integral românească, să practice anumite activităţi economice chiar sau mai ales tradiţionale, ori să-şi etaleze tradiţiile şi obiceiurile locale, păstrate din moşi-strămoşi. Pentru amuzamentul cititorilor, iată că în mai multe arii naturale protejate din zona Harghita, Covasna sau din Maramureş s-a interzis românilor, sub ameninţarea unor amenzi uriaşe sau chiar penale, să aibă cai, să poarte cizme şi pantaloni tradiţionali, cum ar fi gacii, moştenire de la daci, ori să-şi construiască case şi gospodării din piatră, ori chiar lăcaşuri de cult. Până şi tradiţionalele lor festivaluri şi serbări populare sunt încorsetate de tot felul de reglementări, de aberaţii, că au ajuns românii să nu mai poată să-şi cosească fâneţele sau să-şi facă un grătar în curte sau în grădină, proprietatea sa cu acte în regulă! Iată că, mai nou, pe lista monumentelor istorice protejate a ajuns şi Compania de stat Cupru Min de la Roşia Poieni, cu voia sau, mai ales, cu ignoranţa unui ministru al Culturii, care, aşa, dintr-un foc, a decis că întreaga localitate Roşia Montană (Ordinul din 30 decembrie 2015), pe o rază de 2 km, este clasată ca sit în categoria A. Ulterior a revenit, la 16 ianuarie, precizând că delimitarea se face de la 2000 de metri de la limita intravilanului. Numai că, în loc să îndrepte cât de cât problema perimetrului arheologic, ministrul a sărit din lac în puţ, pentru că zona se măreşte şi include acum şi o parte din perimetrul concesionat în zonă de Cupru Min, mai exact o parte din cariera de cupru, halda de steril şi uzina de preparare a minereurilor din Dealul Piciorului. Activitatea companiei, care este tot a statului român, ca şi aurul de la Roşia Montană, nu este momentan afectată. Dar Cupru Min trebuie să construiască în zonă o staţie de colectare a metalelor, a deşeurilor miniere (încărcate cu metale cum ar fi cupru, zinc, plumb, cadmiu, arsen etc.), investiţie de circa 18,5 milioane de euro. Ea trebuie realizată neapărat, fiind o condiţie impusă de mediu pentru ca uzina să mai poată funcţiona. Dar fiind vorba de o construcţie nouă, sunt necesare tot felul de avize şi autorizaţii, care riscă să nu mai poată fi acordate într-o zonă istorică de categoria A. Aşa că lucrurile se complică şi mai mult, iar activitatea economică din zonă riscă să devină o amintire istorică, ca şi cum nu ar fi destule în zonă! Dar să vezi unde dai şi unde crapă, căci acum investitorii de la Compania Gold Corporation Roşia Montană, respectiv acţionarul majoritar Gabriel Resources, are şi el pretenţia să-şi continue activitatea, invocând ordinul ministrului. Cu alte cuvinte, dacă la Roşia Poieni continuă proiectele în ciuda ordinului ministrului şi-a declarării zonei ca sit arheologic, de ce nu ar putea continua activitatea şi Gabriel Resources la Roşia Montană, care ar putea invoca aplicarea unui tratament diferenţiat unei companii de stat faţă de cel aplicat unei companii private? Un argument care ar putea conta şi în faţa Tribunalului Internaţional de la Washington, unde se judecă procesul în care canadienii cer statului român daune de 4 miliarde de euro! Iată până unde poate duce un ordin dat dintr-un birou de un ministru tehnocrat care pune, practic, pe butuci întreaga activitate economică din Ţara Moţilor! Un ministru care, pentru gafa făcută, ar merita să rămână fără portofoliu!

Gheorghe CIUL

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Abrud Info și pe GOOGLE NEWS