abrudinfo, stiri abrud, informatii abrud

Acasă » Actualitate » Mausoleul de la Roşia Montană

Mausoleul de la Roşia Montană

Publicat în 20.02.2016 la ora 11:00

Înmormântarea mineritului românesc aurifer – pas cu pas

Moţii vor putea oare trăi admirând „peisajul cultural-minier” şi culegând fructe din pădurile defrişate?

rosiaMausoleul este un monument funerar de mari dimensiuni, reprezentat în special de o cons­trucţie din piatră cu locuri de înmormântare pentru cei decedaţi. Cuvântul vine de la Mausolos, un guvernator al vechiului district Caria, din sudul Asiei Mici, care a reuşit eliberarea de sub controlul Imperiului Persan şi a înzestrat capitala Halicarnas cu clădiri măreţe. Drept răsplată, sora şi soţia lui i-au construit un mormânt măreţ, un mausoleu proiectat de arhitectul grec Pythios, considerat astăzi unul din cele 7 minuni ale lumii. La noi în ţară, cel mai impunător mausoleu este cel de la Mărăşeşti, ridicat pentru a eterniza memoria, vitejia şi eroismul ostaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă în războiul pentru Reîntregirea Neamului. Acum, se pregăteşte realizarea unui nou mausoleu, probabil cel mai mare din Europa, care va înmormânta pentru totdeauna mineritul din Munţii Apuseni şi de la Roşia Montană odată cu cele 300 de tone de aur, 1600 de tone de argint şi alte sute de tone de alte metale rare extrem de preţioase şi de valoroase. Este „cadoul” pe care noul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, l-a făcut Roşiei Montane, în chiar preziua aniversării celor 1885 de ani de atestare a mineritului, adică vineri, 5 februarie, când Ministerul Culturii şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor au comunicat Centrului Patrimoniului Mondial de la Paris intenţia de înscriere a „Peisajului cultural minier Roşia Montană” în lista indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial şi includerea în patrimoniul UNESCO. „Peisajul cultural minier” se reduce de fapt la galeriile romane de exploatare auriferă, care sunt unice în Europa. De precizat că la ora actuală mai există la Roşia Montană, încă din anul 2010, nu mai puţin de 7 monumente istorice, situri, galerii şi vestigii romane, dar şi 52 de clădiri ce cuprind centrul istoric al comunei. Dar marea resursă, bogăţia, adevărata mină de aur de aici nu o reprezintă doar, sau mai ales, patrimoniul istoric şi cultural, ci zăcământul nativ de aur, argint şi alte metale preţioase ce zac, ca talanţi, în pământ. Această imensă resursă a localităţii Roşia Montană nu preocupă însă, cel puţin în acelaşi grad, ministerele. Cel puţin, deocamdată. „Pentru că iată, în data de 16 februarie, reprezentanţi din 5 ministere se vor reuni, într-o primă întâlnire, pentru a pune de un program care să asigure relansarea economică a zonei, în aşa fel încât să se respecte patrimoniul cultural, patrimoniul natural şi echilibrul ecologic care se găseşte în momentul de faţă la Roşia Montană, printr-o schemă de dezvoltare durabilă care să se bazeze pe fonduri europene şi pe fonduri naţionale”, declara ministrul Vlad Alexandru la o întâlnire ce a avut loc la Muzeul Ţăranului Român în 5 februarie, unde a fost aniversată Ziua Roşiei Montane, cu o delegaţie de moţi roşieni. La această întâlnire au participat şi ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, doamna Cristina Paşca Palmer, care a declarat că „Roşia Montană este un brand care asigură valoare adăugată. Se pot imagina tot felul de mici afaceri locale, de la turism la agricultură ecologică. Este o zonă care atrage deja multă lume din ţară şi din străinătate, şi asta poate fi valorificat economic, pentru o viaţă mai bună pentru moţi”. Toate bune şi frumoase, gânduri mari, dar mai ales teorii despre viitor. Problema este că într-un fel se vede realitatea de la Roşia Montană din palatele ministeriale din Bucureşti şi cu totul alta este realitatea din teren. Şi dacă administraţia locală din Roşia Montană, comunitatea ar fi fost consultată şi întrebată, cu siguranţă că nu se ajungea la aberaţia de a trage cu pixul, pe o distanţă de 2 km, un perimetru istoric, un monument, sau mai bine zis un mausoleu, în care în afară de privitul şi admiratul unui „peisaj cultural minier” nu se mai poate face absolut nimic, nici măcar o budă în curtea moţului, căci orice activitate este interzisă şi îngheţată într-un sit înscris în lista Patrimoniului Mondial. Iată însă cum arată la ora actuală „peisajul cultural-minier” de la Roşia Montană. Întreaga zonă este, în primul rând, una dintre cele mai poluate din România şi din Europa. O catastrofă ecologică! Este afectată în principal pânza freatică, pentru că din haldele de steril şi galeriile de mine se scurg zilnic milioane de metri cubi de apă otrăvită, sub forma unor torenţi, pârâiaşe, care au când culoare roşiatică, când gălbuie, în funcţie de reziduurile şi deşeurile pe care le conţin. Aceasta înseamnă că apa, atunci când iese din mină sau din depozitele de deşeuri miniere, halde şi iazuri este acidă, încărcată cu metale grele (plumb, zinc, cadmiu, arsen etc.) care sunt extrem de periculoase pentru sănătate, şi atâta timp cât apa va ajunge la deşeurile miniere, ele vor fi reactive şi vor polua 400-500 de ani, adică până când reacţiile de oxidare se vor epuiza. Apele infectate se varsă în râul Abrudel, iar de aici în Arieş, Mureş, Tisa, Dunăre! Deci, turismul într-o asemenea zonă nu prea are chemare, nici nu este indicat să se facă! Ce să mai vorbim că în apropiere, peste deal, se află cariera şi halda de deşeuri, iazurile de decantare de la Roşia Poieni, care oferă şi ele poluare din plin. Pentru a soluţiona toate aceste probleme şi în general pentru a ecologiza toate cele aproape 20 de situri contaminate şi alte câteva zeci potenţial contaminate, este nevoie de sute de milioane, poate chiar miliarde de euro. Şi dacă nu se va interveni rapid, s-ar putea ca în câţiva ani în zonă să nu mai întâlnim nici urmă de verdeaţă, mai ales că şi pădurile se taie în draci şi sunt pe ducă. În acelaşi timp, în zonă continuă şi căutările după aur, fie sub forma cercetărilor şi explorărilor geologice, fie a căutătorilor de aur care cunosc zona şi ştiu unde se ascunde aurul şi unde să scormonească după el. Roşia Montană şi Roşia Poieni, ca şi aproape toţi Munţii Apuseni, sunt, deci, o zonă contaminată şi improprie turismului. De aceea, ecologizarea este obiectiv naţional şi european prioritar, înainte de a fi obiectiv turistic şi peisaj cultural pe lista monumentelor UNESCO. Şi dacă timp de aproape 2000 de ani la Roşia Montană a existat un concubinaj, un parteneriat între resursa minerală, natură şi om, nu înţeleg de ce el nu ar putea continua şi de ce statul român nu ar putea relansa mineritul aurifer. Chiar aşa de impotent a devenit statul român de nu poate susţine o companie după modelul unor firme de stat gen OMV ori MOL, care au afaceri prospere în România şi care fac parte dintr-un vechi imperiu ce a stăpânit zona? Şi mă mai întreb, de ce Banca Naţională a României, cu atâţia oligarhi în frunte, plătiţi cu bani grei, nu îşi asumă niciun risc şi, practic, în afară de supravegherea unor falimente răsunătoare ale băncilor româneşti şi continua devalorizare a leului în faţa francului mai ales, nu are nicio performanţă cât de cât notabilă în afară de lunga domnie a „macro-guvernatorului” viticultor numit pe viaţă! Dacă s-ar cultiva şi la Roşia Montană viţa-de-vie probabil că ar da şi el o raită prin zonă să vadă cum munţii noştri aur poartă, iar moţii de astăzi au ajuns să stea cu mâna întinsă la ajutoarele de şomaj, de stat, sociale, liberale ori democratice pe care toate guvernele post-decembriste le-au pompat în zonă, evitând să repornească mineritul românesc, subliniez românesc. Poate că dacă ar mai trăi Ceauşescu alta ar fi soarta Munţilor Apuseni, dacă ne gândim la programul aurului ce preconiza să-l promoveze în zonă! Este singurul mausoleu care ar merita să fie ridicat în zonă pentru minele şi fabricile construite în vremea lui Ceauşescu la Abrud, Baia de Arieş, Câmpeni, Zlatna, Roşia Montană etc. În rest, Ţara Moţilor are nevoie de minerit, minerit şi iar minerit românesc, căci aurul este singura resursă naţională care va mai putea scoate ţara din starea de colonie în care ne aflăm!

Gheorghe CIUL

Acest articol a fost citit de 123 ori

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează termenul lipsă * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.