Acasă » Societate » Învățământ-Cultură » Un fiu al Apusenilor pe frontispiciul planetei

Un fiu al Apusenilor pe frontispiciul planetei

Publicat în 11.01.2016 la ora 11:00

ion agarbiceanuÎn comuna Bucium, fostul comitat Alba de Jos, se naşte la 6 ianuarie 1907, Ion I. Agârbiceanu, fiul preotului-scriitor Ion Agârbiceanu, cel venit din coasta Târnavei Mari, ce avea să bată-n cuie o lume frenetică a arhanghelilor ce-şi mai păstrează şi azi chipul în potcoavele mâncate de sărăcie cu nume de  „Fefeleaga”.

Între 1925-1929 urmează studii universitare la Institutul Electrotehnic din Bucureşti, apoi la Facultatea de Ştiinţe din Paris, unde, în 1934, îşi ia doctoratul cu o lucrare elaborată sub îndrumarea lui A. Cotton cu titlul „Recherche sur le spectre de fluorescence d’absorption de vapeurs de Iodine”, devenită una de referinţă în bibliografia ştiinţei mondiale. În 1948 îl întâlnim la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti, ca profesor universitar, apoi din 1951 profesor la Facultatea de Matematică şi Fizică din cadrul universităţii bucureştene, de unde este transferat la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde deţine funcţia de şef al Catedrei de Fizică între 1955 – 1971. În anul 1956 prof. dr. Ioan I. Agârbiceanu organizează la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti, laboratorul de „Metode Optice în Fizica Nucleară”, unde s-au desfăşurat multiple cercetări referitoare la structurile atomice hiperfine şi izotopice, la rezonanţa magnetooptică şi păturile subţiri. Aici, în acest laborator, Ion I. Agârbiceanu realizează în 1962 primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiaţie infraroşie, după o concepţie originală. La 21 martie 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost reprezentantul ţării noastre la  „International Union of Pure Applierd Pshysic” şi la „European Group for Atomic Specrtroscopy”. Savantului, inventatorului român Ion I. Agârbiceanu i se datorează numeroase lucrări şi în domeniul spectografiei de absorbţie şi de emisie a fluorescenţei şi polarizării luminii, a fizicii paturilor subţiri şi groase, a unor mărimi nucleare, de asemenea punând utilizările metodelor optice în ştiinţă şi tehnică, care şi astăzi continuă să fie cercetate la Institutul Politehnic din Bucureşti. La 9 martie 1971, la vârsta de 64 de ani, Ion I. Agârbiceanu moare într-o clinică din Cluj. Se stingea unul din cei mai mari şi devotaţi fizicieni români ai lumii. Fratele lui, Nicolae Agârbiceanu, după ştiinţa noastră, era pictor la Paris. E bine să ţinem minţile treze pentru ca valorile ştiinţei româneşti să nu fie date uitării, să lumineze mereu într-un domeniu sau altul. Fizicianul Ion I. Agârbiceanu este un  mare exemplu, cotidianul „Unirea” aducându-i mereu în prim plan un act de dreptate, în slujba adevărului.

Ion MĂRGINEANU

Acest articol a fost citit de 159 ori

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează termenul lipsă * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.